Nu sunt in totalitate sigura de ceea ce vreau sa spun prin postul asta. Asa ca am sa fac ca de obicei si o sa scriu gandurile in aceeasi ordine in care imi vin. Nu are vreo semnificatie anume, dar e ceva ce ma frustreaza de ceva vreme, iar findca nu stiu cum anume sa incep, o sa afirm ca:
Toti suntem ipocriti. Unii fata de cei din jur, altii fata de ei insusi, altii sunt ipocriti si fata de ceilalti si fata de ei insusi.Eu fac parte din prima categorie. Si despre asta am sa vorbesc acum. Nu-i prea placut sa afirm asta despre mine, dar sa zic ca nu sunt ipocrita ar fi fost o ipocrizie. Are vre-un sens? Unii nu inteleg, nu inteleg de ce... Nu am vrut sa cresc, nu am crescut si totusi, in acelasi timp, am facut-o. Nu am vrut si nu vreau, pentru ca am ajuns sa fiu ceea ce urasc. Sunt ipocrita cand spun "Sunt bine". Nu sunt, dar sti ce? In asta te transforma lumea, asta asteapta de la tine, sa zambesti si sa spui ca esti bine. Nimanui nu-i pasa daca esti cu adevarat in regula. O fac din politete. Lumea are propriile ei probleme, cui crezi ca-i pasa de ce simti? Exista prea putini...
Nu sunt ipocrita fata de mine insumi, nu mi-e frica sa-mi recunosc mie insami nimic. Ca tot avusesem o discutie in genu' cu profu' meu de istorie, dar asta ramane pe alta data.Lumea se asteapta sa cazi, dar mai apoi se asteapta sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa continui sa mergi. S-ar putea sa fie in toane bune, sa-ti ofere sprijin pentru o perioada scurta de timp, dar apoi esti pe cont propriu. Daca nu poti tine pasul, esti lasat(a) in urma. Asta te forteaza sa spui ca esti bine si sa continui sa mergi in fata, privind in spate, la locul unde ai cazut. Obisnuiam sa nu am regrete. Dar acum am... Ca nu m-am trezit destul de repede poate e cel mai mare dintre ele.
Viata m-a lovit in fata, mi-a dat o sansa, dar m-a luat prin surpindere si pana sa ma trezesc sansa mea s-a dus pe apa sambetei. Stiu ca nu-mi plac oamenii care se resemneaza, dar asta se intinde in fata mea. Resemnare. E scris atat de mare, atat de rosu si atat de accentuat incat ma doare. Sa vad linia si pe mine cu un picior trecut dincolo de ea, ma face sa ma autodistrug. Daca ma resemnez, o parte semnificativa din mine moare. Cealalta varianta e sa ma dau cu capul de perete, pana se sparge. Se leaga cumva ce am zis mai devreme cu subiectul? Sigur ca da. Mi-e frica sa ies din zona mea de siguranta, dar totusi vreau sa schimb ceva aici. 10 din 12 oameni mi-au zis acelasi lucru pana acum, sa ma dau batuta. Dar totul e posibil, iar aici dau citat dintr-o carte citita de curand care mi-a placut enorm.
“All things are possible. And I don’t mean that as a cliché,” he added, no
doubt seeing the scowl on my face. “It’s true. Mortals and
mortals-turned-immortals don’t always believe that—which is why Hell has
such a foothold in the world. And I’m not saying that if you
believe it, it will
happen. Things don’t always turn out for the best,
but miracles are real,
Georgina. You’ve just got to lift yourself out of
the muck to make them.
You’ve got to take the chance.”Yes, I was definitely getting a
cigarette after this. Carter probably had one on
him. I gave him as much of
a smile as I could muster. “Easy for you to
say. Can you make miracles?"“I try,” he said. “I try. Will you?”
Ipocriti mi se par si oamenii care vor ceva, dar asteapta sa le cada in maini fara sa faca nimic pentru asta, aici se leaga toata filozofia din care probabil n-ati inteles nimic. Sunt ipocriti? Nu stiu, nu stiu definitia exacta a ipocriziei, ca multe alte cuvinte, ipocrizia inseamna mai multe lucruri pentru mine.Sunt ipocrita si din punctul asta de vedere, dar incerc, ma imping singura afara din zona de siguranta ca sa pot sa lupt. Pentru ce? Depinde. Cele n persoane din interiorul meu au toate pareri diferite in legatura cu asta. Si teama de societate te poate face sa te transformi in ipocrit(a), iar in timp ce teama e un factor important, principalul vinovat esti tu, daca te lasi schimbat. Mi-e frica de societate? Nu. Nu mi-a fost si probabil ca n-o sa-mi fie niciodata. Am invatat de mult ca ce spune societatea nu conteaza.
Cred ca mi-am pierdut restul ideilor in haosul din mintea mea, deci banuiesc ca inchei aici.
Nu stiu nici cum sa inchei, asa ca am sa spun asta:
Buna, sunt Mada, iar cu postul asta am sters o bucata din ipocrizia din interiorul meu.
Nu stiu nici cum sa inchei, asa ca am sa spun asta:
Buna, sunt Mada, iar cu postul asta am sters o bucata din ipocrizia din interiorul meu.
1 comentarii:
mda.nimic n-are sens.
asta ca sa-ti fac pe plac:))
ca eu inteleg tot asta e partea a2a:))
app..buna Mada;;)
Trimiteți un comentariu